Psihoterapie prin experiență și activități practice
Am creat un atelier terapeutic destinat adolescenților, în care psihoterapia adleriană este îmbinată cu activități practice, desfășurate individual sau în grup.
În cadrul ședințelor, adolescentul nu este pus doar în situația de a vorbi despre dificultățile sale. El lucrează, construiește, experimentează, caută soluții, colaborează și duce la capăt proiecte concrete.
Activitățile pot include lucrul cu unelte și materiale, realizarea unor obiecte handmade, circuite electrice, proiecte simple de tâmplărie și instalații sanitare, croitorie și alte sarcini adaptate vârstei și obiectivelor terapeutice.
De ce activități practice?
Pentru mulți adolescenți, conversația directă despre emoții și probleme poate fi dificilă. Activitatea practică schimbă cadrul ședinței și creează o atmosferă mai firească și mai puțin formală.
Adolescentul are ceva concret de făcut, atenția nu mai este permanent îndreptată asupra lui, iar comunicarea poate apărea mai natural.
În acest context, relația terapeutică se construiește prin experiențe comune, iar adolescentul poate deveni mai disponibil pentru dialog și implicare.
Activitatea devine instrument terapeutic.
Fiecare proiect oferă situații reale de lucru.
Apare o dificultate. Adolescentul caută o soluție. Uneori greșește. Încearcă din nou. Cere ajutor. Descoperă o altă variantă. Colaborează. Iar la final poate vedea concret rezultatul propriei implicări.
Aceste momente permit lucrul terapeutic asupra unor obiective precum:
dezvoltarea încrederii în propriile capacități;
creșterea autonomiei și inițiativei;
dezvoltarea perseverenței și toleranței la frustrare;
gestionarea emoțiilor;
asumarea responsabilității;
stimularea comunicării;
dezvoltarea capacității de colaborare;
îmbunătățirea atenției și concentrării;
dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor;
creșterea interesului social;
dezvoltarea sentimentului de apartenență și contribuție.
Adolescentul are nevoie să simtă că aparține, este capabil și poate avea o contribuție reală.
De aceea, accentul nu este pus doar pe dificultățile adolescentului, ci și pe resursele sale și pe dezvoltarea curajului de a se implica în viață.
În loc să îi spunem permanent „Ești capabil”, îi oferim contexte în care poate ajunge singur la concluzia:
„Am încercat. Am reușit. Pot să învăț. Pot să contribui. Sunt util.”
Activitățile de grup
În grup, proiectele practice creează contexte naturale pentru dezvoltarea abilităților sociale.
Adolescenții trebuie să comunice, să împartă sarcini, să negocieze, să ceară ajutor, să îl ofere, să accepte ideile celuilalt și să contribuie la atingerea unui obiectiv comun.
Astfel, cooperarea nu este doar discutată în terapie, ci este exersată direct.
Scopul atelierului nu este performanța tehnică și nici realizarea unui obiect perfect.
Proiectul este mijlocul. Dezvoltarea adolescentului este obiectivul.
În spatele unei activități aparent simple pot fi lucrate încrederea, autonomia, responsabilitatea, relaționarea, gestionarea frustrării, cooperarea și sentimentul de apartenență.
Este un cadru în care psihoterapia se întâlnește cu experiența concretă, iar adolescentul are posibilitatea să descopere prin ceea ce face că poate, că aparține și că are ceva de oferit.