Parenting

Copilul este ființă socială cu o puternică nevoie de a se integra și de  a-și găsi un loc în grupul său de referință, iar această nevoie este principalul său motivator. El este preocupat, încă din primii ani de viață, în a găsi modalități de a se încadra în mediul familial, trăgând concluzii din proprile observații și experiențe. Deși aceste concluzii pot rămâne nespuse în cuvinte, ele se materializează sub forma gândurilor precum "Aha, în această manieră pot să mă integrez și să fiu semnificativ."

Dezvoltarea personalității copilului poate fi influențată în mare parte de trei factori-cheie: atmosfera familiei, care modelează relațiile copilului cu părinții și pregătește terenul pentru viitoarele relații cu societatea; constelația familiei, care descrie relațiile specifice dintre membrii familiei și poate determina personalitatea sa; și metodele de educație, care îi influențează modul de învățare și dezvoltare.

În ceea ce privește încurajarea, aceasta reprezintă un aspect crucial al creșterii copilului. Un copil care se manifestă negativ sau are comportamente nepotrivite este un copil descurajat. Copiii, în ciuda dificultăților, au o puternică dorință de a-și dezvolta abilități și de a-și depăși sentimentul de insuficiență. Jumătate din procesul de încurajare constă în a evita descurajarea, fie prin umilire, fie prin supraprotecție. Orice acțiune care scade încrederea copilului reprezintă o formă de descurajare. Cu toate acestea, cuvinte precum "Poți face mai bine" nu constituie un adevărat act de încurajare, deoarece sugerează că ceea ce a fost realizat nu este suficient de bun sau nu corespunde standardelor. Copiii se confruntă adesea cu dificultăți în încercarea lor de a obține recunoașterea și de a-și găsi un loc în societate, iar pe acest drum pot întâlni obstacole și situații care le diminuează încrederea în sine.